Designer de Bijuterii

Stilul Rococo (1730)

Rococo isi are originea in Parisul anilor 1730, in timpul domniei lui Louis XV. Etimologic, cuvantul rococo provine din combinatia cuvantelor frantuzesti rocailles ce inseamna piatra si coquilles care inseamna scoica. A influentat artele decorative din intreaga Europa. Bijuteriile Rococo sunt asimetrice, fluide si puternic ornamentale. Sunt luxurioase si sensuale. Culorile Rococo sunt roz, verde, [...]

Stilul Mod (Modernist)

Stilul Mod (Modernist 1950-1960) In anii ’50, imediat dupa razboi, s-au instaurat pacea si prosperitatea. Pentru prima oara in istorie lua nastere o cultura a tinerilor. Aceasta cultura modernista a inceput intai in Londra si s-a raspandit in curand in intreaga lume. Imaginati-va o Londra Noua, care striga dupa un stil nou. Stilul Mod a luat [...]

Despre Gasirea Stilului Propriu (Continuare)

Procesul de creatie prezinta un rol foarte important in gasirea si cultivarea propriului stil. Atat in designul de bijuterii cat si in orice alt domeniu, pregatirea si inspiratia sunt etape importante in procesul de creatie. Studiati diferite metode si tehnici de confectionare a bijuteriilor. Chiar si studiul culorilor este important. Inspiratia poate fi gasita oriunde [...]

Aer – Inspiratie si Culoare

Inspiratia poate fi gasita in orice ne inconjoara. Lumea noastra ne ofera posibilitati infinite de inspiratie si culoare! Aerul este unul din cele patru elemente ale naturii. Simbolizeaza noi inceputuri. Creativitate si idei noi. Paleta aerului variaza de la violet, roz, albastru la culori de furtuna, gri si albastru inchis. In colierul “Comori de vara” [...]

Despre Gablonturi si Creatiile Noastre

Am observat ca multa lume considera gablonturi toate bijuteriile care nu sunt din aur sau argint. Asa ca am cautat in Dictionarul explicativ al limbii romane, varianta on-line, si iata ce definitie am gasit: Gablont – obiect de podoaba din metale ieftine, fara valoare Am intrebat mai multi designeri ce cred despre gablonturi. Raspunsul lui [...]

Trandafir Confectionat din Lut (Fimo) – Tutorial de RoxaneeBijoux

September 3rd, 2010

cristinacristea

Tutorialul de mai jos a fost realizat de Roxanee, designerul RoxaneeBijoux.

http://roxaneebijoux.blogspot.com

Trandafirii au fost dintotdeauna florile mele preferate. Nu am lasat nici un moment important din viata mea sa treaca fara a avea langa mine cel putin un exemplar din aceasta frumoasa floare.

In ziua in care am achizitionat primul pachetel de FIMO (rosu) am stiut ca nu voi modela altceva din el decat trandafiri.
Desi la prima vedere pare complicat sa modelezi un trandafir este destul de simplu de realizat si se poate crea cu un minim de unelte.

Materiale necesare:
- un pachetel de FIMO ( eu am folosit 2 pachetele pentru a da marginilor petalelor o alta culoare – nu este obligatoriu, pentru inceput incercati cu o singura culoare) ;
- un cutter pentru taiat ;
- un roller ( eu nu am si folosesc un tub de spray Mr. Green ) ;
- o suprafata de lucru ( momentan folosesc o placa de faianta – este lucioasa si nu se lipeste materialul).

.

Instructiuni:

* Pentru inceput desfacem pachetelul de FIMO, taiem o bucata de polimer pe care o framantam pana devine maleabila. O intindem cu rollerul intr-o foaie groasa de 1-2 mm din care rupem mai multe bucatele de polimer (daca aveti forme rotunde de taiat puteti sa le folositi, daca nu aveti le rupeti cu mana in bucatele aproximativ rotunde). Aceste bucatele se vor transforma prin modelare in petale, numarul bucatelelor va determina marimea trandafirului, cu cat sunt mai multe petale cu atat vom obtine un trandafir mai bogat.

Luam o bucatica de polimer si o rasucim sub forma unui tub cu margini neregulate, aceasta va fi centrul trandafirului.

* Vom lua o a doua bucatica de polimer pe care o vom atasa de cea rulata si ii vom orienta marginile spre exterior. Cea de-a treia bucatica o vom atasa de tubul de polimer pe partea opusa celei de-a doua petale si astfel vom obtine mijlocul trandafirului. Repetam operatiunea pana cand trandafirul a ajuns la marimea dorita.

* Cand trandafirul a ajuns la forma si dimensiunea dorita taiem excesul de material si il punem in tava de copt.

Acum trandafirul este gata pentru a fi introdus la cuptor, perioada de coacere este aceeasi ca si pentru restul obiectelor realizate din FIMO 110 gr C, timp de 30 de minute. Dupa ce au fost scosi din cuptor si s-au racit puteti sa-i lacuiti, exista lacuri speciale pentru polimer , asta daca nu va place aspectul lor mat .

Tot ce mai ramane de facut este sa incorporati trandafirii in bijuteria pe care doriti sa o realizati.

Chainmaille – Lantul Simplu

August 24th, 2010

cristinacristea

Lantul simplu este realizat din zale simple.

Pentru a va asigura ca lantul simplu este rezistent, trebuie sa folositi zale confectionate din sarma de cel putin 1 mm grosime.

Altfel, riscati ca lantul sa se rupa daca este expus la o presiune mai mare.

.

Cu ajutorul a 2 clesti la alegere, poate fi chain nose si bent nose, sau flat nose si chain nose, deschidem si inchidem zalele introducandu-le una intr-alta.

Pentru mai multe informatii despre confectionarea zalelor urmariti link-ul:
Confectionarea Zalelor

*** Lantul simplu trebuie sa aiba mereu un numai impar de zale, pentru ca lantul sa inceapa si sa se termine in zale care stau pe orizontala.

In fotografia de mai jos, puteti observa cum la acest lant simplu, am adaugat margelute. Adaugati o tortita si ati realizat o pereche de cercei foarte frumosi!

Targul ArtBoutique din Sibiu

August 22nd, 2010

cristinacristea

ArtBoutique este unul dintre cele mai cunoscute targuri de handmade din intreaga tara.

Ediţia Artboutique V.3. s-a desfasurat in Piata Mica din Sibiu, in apropierea Festivalului Artmania.

Echipa Dodo si-a scos pentru prima oara minunatele creatii in lume. Iata ce ne povesteste Ramona despre experienta ei la acest targ:

.

” Am stat mult in fata foii albe de hartie nestiind cum sa incep..cum sa-ti descrii trairile primului targ de handmade in calitate de participant, de semiparticipant.

Simplu si cursiv…as spune..dar sa vedem..

Nu mi-a trecut prin minte nici o clipa ideea ca as participa vreodata..erau retineri legate de timp, de job, rutina zilnica…

Apoi in vremuri cand obstacole apar si-ti tulbura existenta, ajungi la unul din momentele acelea de rascruce…si cauti in tine..si inventariezi plusurile, si-ti inventariezi minusurile..real bilant.

Si ajungi si la capitolul pasiuni, indeletniciri facute din placere, cu suflet, in cazul meu handmade cu tot ce inseamna el, bijuterii si articole din lemn pictat adunate sub numele Dodo http://www.breslo.ro/Shop/dodo

Si am realizat ca sunt dintre cei fericiti, dintre cei care nu s-au lasat tarati intr-un vartej cotidian si au un refugiu,.un taram de suflet..

Si unde se strang cei cu pasiuni de suflet daca nu la traguri..si am spus ca trebuie sa incerc, trebuie sa vad, trebuie sa simt asta.

Si cum cel mai aproape ca timp si localizare era Artboutique iata-ma…prilej fericit de a merge in Sibiul drag in calitate de expozant.

Sunt sibianca si ma declar indragostita iremediabil de acest oras, in viziunea mea stralucitor, boem, european.

Hotararea a fost luata rapid si tocmai de aceea am sarit pasi importanti, toti cei legati de pregatirea unui targ..dar voi sa nu faceti asa….

Dar ma sprijineam pe un om grozav, care mi-a intins o mana si m-a initiat in aceasta lume de oameni liberi, creativi….ea caci despre Miruca http://www.breslo.ro/Shop/miruca este vorba a facut pasii pentru amandoua, m-a conectat la aceasta lume frumos colorata si-i multumesc.

Traiesti senzatii diverse, emotii asemanatoare acelora intalnite la examenul dat pentru obtinerea persmisului auto..Crezi ca stii teoria…teoria ta..(in speta dictata de imaginatie, privita cu ochiul mintii si realizata cu maini dibace) dar punerea in practica e importanta, elocventa. Reactia publicului, potential cumparator dicteaza, detectezi interes, indiferenta, curiozitate, placerea de a simti produsul, de a-l proba, de a-l avea si achizitiona..

In fata standului nostru am vazut toata gama de reactii, pe viu si e emotionant…sa fie asa ca e primul targ..nu stiu raspunsul…dar il voi afla.

E o experienta de nedescris.

Si cum sa fie altfel decat minunata intalnirea cu oameni surprinzatori, din aceeasi breasla, carora le stiai produsele, cu care ai comunicat sau nu prin mesaje scrise….pana acum doar nume fara chipuri….

Si ce chipuri au! Sunt minunati, frumosi, veseli, degajati, seriosi. E o placere sa-i vezi, sa-i auzi cantand, sa-i privesti dansand aplaudati la scena deschisa sau sa-i admiri pregatindu-si profesional standurile si vorbind cu omul privitor.

Da.. a fost un targ grozav pentru toate cele mentionate anterior, care a adunat lume infruntand temperaturi caniculare, vorbind chiar si germana, spaniola, rusa, engleza…ce bine suna toate acestea…s-au auzit acorduri lansate de pe scena montata in Piata Mica langa noi, creatorii handmade unde au concertat trupele prezente la festivalul Artmania. Au fost zile pline.

Nu stiu cat de bine am reusit sa transmit tot ceea ce a insemnat pentru mine aceasta prima participare la un targ, dar dupa urmatoarele cred ca impresiile vor fi sedimentate si revin cu siguranta. Daca nu aici…pe CDB sigur!”

Principalele uneltele necesare producerii margelelor de sticla

August 12th, 2010

cristinacristea

Articol realizat de Catalina, designerul din spatele brandului Aster Beads

http://asterbeads.wordpress.com

http://picasaweb.google.com/catalinadesigniasi

.

Orice lampwork artist a inceput indemnat fiind de marea pasiune pentru frumusetea margelelor de sticla handmade si nu in ultimul rand atras de acesta metoda de lucru. Vraja pentru sticla topita in foc odata ce te cuprinde cu adevarat nu te mai lasa si devii robul acestei minunate magii.

Majoritatea au inceput ca hooby aceast mestesug deoare este posibil sa se amenajeze atelier in propria casa, intr-o camera, in garaj , in podul sau subsolul casei. Altii folosesc metoda lampwork impreuna cu glassblowing deoarece realizeaza obiecte mici de detaliu pe care le asambleaza apoi intr-o structura complexa. In ambele situatii este necesara amenajarea spatiului de lucru cat mai eficient si obligatoriu sa asigure siguranta la locul de munca.

Img 1 – arzator

Principalele elemente necesare pentru atelierul de sticla sunt arzatotul si butelia de propan. Arzatorul (img 1) trebuie fixat de masa de lucru ce trebuie sa fie cu suprafata metalica sau ceramica, acestea fiind ignifuge, iar butelia cu propan (img 2) trebuie atasata printr-un furtun la care prindem si ceasul de presiune care ne indica presiunea gazului si cu ajutorul caruia vom asigura presiunea optima de lucru.

Img2 – butelie butan

Un alt element important este oxigenul, acesta reprezentand agentul de oxidare necesar arderii. De aceea trebuie sa stabilim un loc cat mai departe de flacara pentru butelia de oxigen sau se poate folosi un generator de oxigen. Nu putem incheia discutia despre arzator si combustibilul necesar fara a sublinia necesitatea amplasarii in zona de lucru a unui extinctor.

Img 3 – lucrul la flacara

De asemenea pentru lucru avem nevoie de ochelarii de protectie (img 4) deoarece ore intregi ochii vor privi numai in flacara.

Img 4 – ochelari de protectie

Principalele unelte de pe masa de lucru sunt:

vergelele metalice pe care se-nfasoara sticla incinsa (img 5)

Img 5 – vergele metalice

argila protectoare, care acopera armaturile metalice si impiedica sa se lipeasca sticla

suport pentru baghetele de sticla, inainte si dupa manuirea baghetelor in flacara (img 6)

Img 6 – suport pentru baghete de sticla

suprafata de grafit, instrument folosit pentru modelarea, netezirea si formarea sticlei inca incinse, foarte utila la formarea margelelor focale mari (img 7)

Img 7 – suprafata de grafit

modelatoare, unelte de mana utile manuirii si modelarii sticlei incinse (img

Img 8 – modelatoare

pensete pentru apucarea, strangerea si tragerea sticlei incinse (img 9)

Img 9 – pensete

cleste de inox, apucarea si tragerea elementelor de sticla incinsa, incalzita in cuptor (img 10)

Img 10 – cleste

manusi de protectie pentru inalta temperatura (img 11)

Img 11 – manusi

pile de diamant, utile pentru curatarea gaurilor de argila a margelelor (img 12)

Img 12 – pila de diamant

suport vergele cu margele pentru cuptor (img 13)

Img 13 – suport vergele metalice pentru cuptor

suprafata canelata metalica pentru formarea diverselor efecte in margele (img 14)

Img 14 – suprafata de formare

clestele de taiat vergele de sticla (img 15)

Img 15 – cleste pentru taiat vergelele de sticla

formatoare si prese, unelte pentru a da forma margelelor de sticla (img 16, 17, 18)
modelatoare pentru presarea formarea gaurirea in detaliu atunci cand sticla este incinsa.

Img 16, 17, 18 – formator plan, curb si presa

Img 190 – cuptorul de sticla

Cuptorul de sticla (img 19) este foarte important pentru coacerea margelelor de sticla dar o solutie mai putin costisitoare, dar care nu poate asigura aceeasi rezistenta si durabilitate margelelor ca in cazul coacerii acestora in cuptor, este si amplasarea intre “plapumioare” de vata ceramica (img 20) care are rolul de a prelungi cat mai mult timpul de racire a margelutei. Dar pentru racirea lenta a margelelor se folosesc si granulele de vermiculit (img 21) , aceasta metoda avand acelasi randament cu a paturilor de vata ceramica.

Img 20,21 – vata ceramica si vermiculit

Toate acestea sunt unelte de baza fara de care nu poate functiona un atelier ce-si popune realizarea margelelor de sticla prin metoda lampwork.

Dar cel mai important detaliu de amenajare a atelierului este sistemul de ventilatie. In principal hota de aerisire sau instalarea unui ventilator mare in geamul fereastrei este cea mai simpla amenajare posibila, existand o multime de scheme de ventilare a spatiului. Acest lucru este esential pentru mentinerea sanatatii, asa ca nu trebuit trecut cu vederea aceasta cerinta deoarece in timp inhalarea gazelor de ardere a sticlei pot provoca diverse boli la nivelul cailor respiratorii, intoxicatii cu vapori de metale, acestea fiind boli profesionale ale celor care lucreaza cu sticla colorata fierbinte, in spatii inchise lipsite de o ventilare eficienta.

In atelier trebuie sa existe stendere pentru baghetele de sticla, sau acestea pot fi pune in recipiente in functie de culoare sau alte caracteristici, borcanele sau cutiute cu pulbere de sticla si sticla granulata, iar toate acestea trebuie sa fie la indemana pentru a fi usor accesibile in timpul lucrului.

Chainmaille – Arta de a Conecta Zale

July 30th, 2010

cristinacristea

Chainmaille este o metoda foarte veche!
In timpurile antice, razboinicii purtau armuri facute din zale conectate intre ele prin aceasta metoda.
In zilele noastre, bijuteriile efectuate din zale, devin din ce in ce mai populare!

Puteti sa vi le confectionati singuri sau puteti sa le cumparati deja facute.
In magazinul meu online, puteti sa le gasiti intr-o varietate de sarme de diferite feluri, marimi si forme.

.

Zilele trecute, am vrut sa restaurez colierul meu “Desire” care intial a fost facut cu un lant pe care l-am salvat de la un colier vintage. Am tot cautat si cautat un lant la fel, dar fara nici un rezultat! Si asa am decis sa imi creez propriul lant placat cu aur, care sa se asemene cat de cat cu cel vintage.

Am pus in practica metoda chainmaille si puteti vedea cum am procedat:

Materiale:

Cleste chain nose pliers
Cleste bent nose pliers
Inchizatoare placata cu aur “lobster claw”
Zale rotunde placate cu aur “rasucite” ce masoara 10 mm
Zale rotunde placate cu aur – simple – ce masoara 12 mm
Zale ovale placate cu aur – simple – ce masoara 8×6 mm
Zale rotunde placate cu aur – simple – ce masoara 10 mm

Instructiuni:

1. Deschideti cu ajutorul celor 2 clesti una din zalele rotunde simple, de 12 mm. Si adaugati 4 zale ovale de 8×6 mm. Inchideti zaua rotunda.
Pentru mai multe informatii despre zale, cititi aici.

2. Impartiti zalele ovale in cate 2 si introduceti-le printr-o za “rasucita” pe care ati deschis-o tot cu ajutorul celor 2 clesti.
Inchideti zaua “rasucita”.

3. Adaugati din nou 2 zale ovale simple de 8×6 mm. Apoi o za simpla, iar 2 zale ovale, zaua “rasucita” si apoi inca 2 zale ovale.

3. Se repeta acelasi model si cand se ajunge la lungimea de lant dorita, se adauga cateva zale rotunde de 10 mm si inchizatoarea “lobster claw” intr-o parte, iar in cealalta parte adaugam inca vreo 4-5 zale rotunde simple de 10 mm, pentru a forma un lant prelungitor.

Mai jos puteti observa colierul “Desire” intr-o infatisare noua.

O mica istorie a metodei lampwork

July 29th, 2010

cristinacristea

Catalina, designerul din spatele brandului Aster Beads, confectioneaza superbe margele de lampa.

Ca si voi, sunt foarte interesata sa aflu cat mai multe! De aceea am rugat-o pe Catalina sa ne impartaseasca din stiinta ei.

Va rog sa vizitati site-ul si albumul Catalinei pentru a vedea micile opere de arta realizate de ea.

http://asterbeads.wordpress.com/
http://picasaweb.google.com/catalinadesigniasi

Articolul de astazi si articolele ce vor urma despre aceasta minunata metoda, sunt in totalitate scrise de Catalina. Enjoy!

Generalitati si o mica istorie a metodei lampwork

Lampwork este o tehnica straveche de topire a sticlei la flacara.

Acest procedeu presupune topirea sticlei direct in flacara; iar atunci cand ajunge la temperatura de topire, devine vascoasa, curge si este incandescenta se infasoara pe armaturi metalice. Aceste obiecte pot avea dimensiuni, forme si utilitati diferite.

Diverse tehnici de lucru cu sticla fierbinte s-au descoperit a fi folosite de-a lungul istoriei. Asttfel cele mai vechi dovezi arheologice provin din anul 3100 iH in Egiptul antic, 1700 iH in Siria, anii 800 iH in Fenicia, in China din anii 550 iH.

Margele de sticla din 800 iH

Se stie ca omul stravechi a descoperit sticla accidental in nisip in locurile in care se scurgea fulgerul in pamant, aceasta chiar inainte ca omul sa cunoasca focul. Mult mai tarziu, dupa ce omul a descoperit focul, l-a folosit si pentru producerea sticlei si topirea sticlei. Arheologii sustin precum ca primele cuptoare de topire a sticlei erau mici, de lut, in forma de stupi folosind lemnul la ardere. Aceste vase de lut erau prevazute cu un orificiu in partea de jos pentru a permite aerului sa intre in cuptor la nivelul flacarii pentru a creste puterea calorica la ardere.

Schita unui cuptor de lut asa cum se crede ca arata

Pe parcurs oamenii au folosit si lampa de ulei pentru topirea sticlei, dovezi in acest sens gasindu-se in Egiptul antic si alte zone din Europa.

Basorelief din Saqqara Egiptul antic cca 2325 iH

Pictura pe peretele unui marmant Egipul antic

Dar tehnicile cunoscute astazi de lucru la lampa vin din sec 17 dH din Italia si Franta. Ei foloseau o lampa de petrol iar pentru a imbunatatirea arderii si pentru a inmuia sticla mai usor suflau cu gura printr-o teava de cupru aer in flacara, sau cu ajutorul unui burduf.

Masa de lucru cu burduf de picior

De-a lungul timpului orasul Murano a trecut testul de pasiune pentru arta sticlei, deoarece mai bine de opt sute de ani, aceasta arta este transmisa din tata in fiu. Istoria demostreaza ca au existat momente cand a fost interzisa prin lege parasirea orasului de catre artisti, in scopul de a pastra secretul din sticla de Murano. Secretele acestei arte au facut celebra in lume sticla de Murano, care era deosebit de apreciata in randul celor bogati si puternici. Sticla de Murano in acele timpuri era foarte scumpa, ajungand sa echivaleze pretul aurului, si de aceea pastrarea secretelor de producere era considerat un secret de stat, iar divulgarea acesor secrete era pedepsita prin lege.

Murano este orasul cufundat in istoria sticlei, iar printre palatele sale antice se ascund atelierele de sticlarie la fel de vechi, care funcţionează în continuare în acelaşi mod în care s-a lucrat acum opt sute ani în urmă, când au fost construite.

Prin sec 18 odata cu revolutia industriala au rasarit peste tot in Europa fabrici de sticla ce realizau obiecte mici pentru consumul public. Astfel orasul Nevers, Franţa, a fost remarcat pentru micile figurine de oameni şi animalele de ferma, care au fost atat de populare ca productia lor a continuat pana la inceputul acestui secol. Satul Lauscha, Germania, a fost in intregime angajat in efectuarea de ornamente de Craciun la lampa. Venetia a devenit imediat faimoasa datorita producerii de margele, millefiori si mici murrine.

Japonia, Saiga Shokunin Burui – 1774

In timpurile moderne s-a trecut de la lampa cu petrol la cea cu gaz care foloseste ca agent de oxidare aerul sau oxigenul. Gazul folosit drept combustibil la ardere este propanul, butanul, gazul natural sau MAPP gas, un amestec de gaze.

Artistii sticlei realizeaza la lampa de gaz de la obiecte mici cum ar fi fiolele pentru medicamente, margelele si pandantivele pentru bijuterii pana la obiecte foarte mari cum ar fi lampadare, sculpturi acestea fiind concepute din mai multe elemente care apoi sunt asamblate. De asemenea se realizeaza tot prin aceasta metoda de topire a sticlei la lampa eprubete, pahare, diverse obiecte decorative.

Bijuterie din sticla moderna realizata din sticla antica romana reciclata

Irisi – obiect decorativ

Foto de Hillel Burger, Muzeul de stiinta ale naturii Harvard

In functie de marirea obiectului de sticla si utilitatea acestuia se foloseste sticla potrivita soft sau hard. Acestea avand temperaturi de topire diferite, sticla hard se topeste la temperatura mult mai ridicata si fiind mai rezistenta decat cea soft este folosita la crearea obiectelor mari iar sticla soft este preferata artistilor pentru realizarea obiectelor mici.

Pietrele semipretioase “man made” (imitaţii)

July 28th, 2010

KeziMade

Aproape orice mineral se poate trata sau imita.

Procedeele de imitare a mineralelor au atins cote de performanţă foarte înalte (în laborator se poate obţine o piatră cu compoziţie chimică identică cu cea a originalului). Uneori chiar şi specialiştilor le este dificil să determine dacă o piatră preţioasă este veritabilă sau sintetică.

.

Stabilirea veridicităţii necesită cunoştinţe de specialitate şi instrumente specifice.

Noi, cumpărătorii de rând, putem fi foarte uşor păcăliţi sau dezinformaţi de vânzători, mai ales când criteriile după care ne ghidăm sunt cele estetice (culoarea şi frumuseţea pietrei). Ni se poate prezenta o piatră de sinteză ca fiind naturală – cazul cel mai de nedorit – sau putem achiziţiona o piatră naturală de mai mică valoare ca find alta, valoroasă, numai datorită faptului că ele seamănă perfect. De data asta nu avem în mână un fals, ceea ce este îmbucurător, dar am plătit scump ceva ce de fapt este mai ieftin.

Faţă de pietrele sintetice sau din sticlă, pietrele naturale au, dacă sunt privite în lumină, bule de gaz sau lichid, fisuri, incluziuni străine. Pietrele sintetice sunt întotdeauna clare, perfect transparente, fără impurităţi.

Preţul ar trebui să fie primul indiciu – imitaţiile ar trebui să fie mai ieftine.

Greutatea – cele din materiale plastice sunt uşoare. Cele de sticlă sunt la fel de grele ca pietrele naturale. În acest caz, temperatura lor poate să ne ajute: sticla are temperatura mediului ambiant sau se încălzeşte uşor în palmă, pe când pietrele naturale se încălzesc mai greu.

Uniformitatea – într-un un şirag, mărgelele sintetice sunt mai uniforme, pe când cele din semipreţioase naturale sunt arareori perfect identice.

Există pietre de sinteză care sunt, totuşi, declarate geme. Iată două dintre cele mai cunoscute:

Piatra soarelui şi piatra lunii în varianta lor naturală sunt varietăţi de feldspat. Imitarea lor se face cu sticlă.

Piatra soarelui (goldstone) albastră, maro sau verde (în funcţie de culoarea sticlei folosite) este o piatră sintetică, obţinută în laborator, prin tratarea fizică şi chimică a sticlei, cu o flacără săracă în oxigen, în care se adaugă minuscule particule de cupru. După răcire, cuprul din componenţă, distribuit uniform, reflectă lumina prin sticla transparentă care-l înconjoară. Tocmai aceste puncte aurii sunt cele care deosebesc piatra de sinteză de varianta naturală.

Opalit sau Piatra lunii (cuarţ piatra lunii, cuarţ opalizat, opal de mare)

Toate aceste titulaturi sunt denumiri comerciale folosite fie pentru a defini o sticlă sintetică, opalescentă, folosită în industria de bijuterii, fie pentru a defini diferite varietăţi de opal comun, colorat şi impur, astfel că trebuie evitată orice confuzie. Are o rezistenţă mai scăzută la zgârieturi şi este casantă, dar din punct de vedere al finisajului şi prezentării este ca orice altă piatră naturală. În funcţie de unghiul din care este privită, are o strălucire interă puternică, aparent transparentă, alb-lăptoasă, roz sau bleu când este opusă majorităţii culorilor, dar cu o tentă gălbuie în faţa unui fundal alb. Centrul ei este semi-opac şi poate avea mici incluziuni. Pe lângă pasta de sticlă, piatra lunii se mai imită şi cu spinel sintetic şi cu cristal de stâncă tratat termic.

Enumerăm şi câteva dintre cele mai imitate pietre semipreţioase:

Opalul

Dubletele şi tripletele de opal sunt opaluri compozite sintetice. Într-un dublet, partea superioară a pietrei este din opal preţios, iar baza este din opal comun potch. Un triplet are trei straturi: o bază de opal comun, un strat mijlociu de opal preţios şi o parte superioară bombată de cristal de stâncă, pentru protecţie. Aceste pietre sunt uşor de depistat dacă le priviţi cu lupa din lateral.

Imitaţiile de opal Gibson au fost produse în laborator, în 1973. Aveau o irizaţie bună, dar modelul şi distribuţia culorii trădau faptul că erau imitaţii.

În Statele Unite, John Slocum a creat opaluri din sticlă dură. Acestea nu aveau textura opalului veritabil şi, privite cu lupa, păreau încreţite.

Mărgelele şi pietrele de opal sintetic din latex polistiren se găsesc peste tot. Au o scânteiere albăstruie lăptoasă care poate fi depistată uşor.

Chihlimbar – înlocuit cu diverse răşini recente, produse de diferite plante exotice: copal, kauri, damar. El mai este imitat şi cu anumite mase plastice: celuloid, galalit, polistiren, rasini vinilice etc. Ambroidul, alt substitut pentru chihlimbar, este o ambră compozită, obţinută prin încălzirea la o temperatură mare a unor bucăţi mici de ambră veritabilă şi presarea acestora. Este adesea vopsit şi este mai rezistent decât ambra naturală.

Depistarea falsurilor se face prin folosirea unui ac incins. Ambra naturală scoate un fum cu miros care seamănă cu cel al tămâii, în timp ce plasticul se topeşte şi acul lasa pe el o urmă neagră. Este puţin probabil ca la un târg de minerale să avem un ac la îndemână sau să ni se permită acest tip de test şi atunci mai putem proba autenticitatea chihlimbarului prin frecarea cu o bucata de postav: chihlimbarul raspandeste un miros placut de rasina, pe cand materialele plastice nu. Dar, dacă cumpărăm de pe internet, nu mai poate fi vorba de aceste metode de autentificare, iată cât de important este ca vanzătorul să indice exact detalii reale despre produs.

Coral – am tratat pe larg imitarea coralului aici. Pe scurt spunem doar că el poate fi imitat cu porţelan, os vopsit, sticlă, plastic şi diferite materiale sintetice. Coralul sintetic obţinut prin aceste procedee poate fi sculptat, taiat şi şlefuit la fel ca varianta naturală şi poate fi vopsit ca să imite. Culoarea lui este uniformă, adesea are o nuanţă roşie-portocalie, care arată nenatural.

Perlele – pe lângă tratamentele de iradiere sau vopsire care se aplică perlelor naturale sau de cultură, după ele se fac extraordinar de multe imitaţii. Perlele Tekla sunt sfere mici de sticlă sau glazură pentru porţelan, acoperite cu o soluţie de solzi de peşte. Perlele Antilla, perlele Takara şi perlele Dugong sunt perle false, executate din sideful unor melci, scoici şi respectiv smalţul dinţilor de vacă-de-mare (dugong). Adesea sunt comercializate drept perle naturale şi perlele-blister de cultură din Australia (se introduce sub mantaua scoicii o bucăţică de argilă sau balsam de Canada; scoica secretă un înveliş subţire de sidef în formă hemisferică. După culegerea perlelor, miezul străin este scos şi este înlocuit cu o perlă hemisferică mai mică). Tot pentru falsificarea perlelor se utilizează şi operculumul (numit şi ”ochi de pisică chinezesc”), un produs de culoarea porţelanului, obţinut din capacul unui melc din insulele dintre Australia şi Asia.

Uneori perlele de cultură sunt comercializate drept perle naturale.

Cu ajutorul cuarţului se pot imita foarte multe pietre:

Rubinul poate fi imitat prin fierberea cuarţului în ulei colorat în roşu. Depistarea falsului se poate face prin frecarea pietrei cu acetonă sau alcool, când o parte din colorantul roşu se duce.

Smaraldul se imită prin cristale de cuarţ scufundate în vopsea pentru materiale plastice, de culoare verde. Falsul poate fi depistat prin zgârierea pietrei cu un obiect de metal ascuţit, astfel vopseaua va fi îndepărtată.

Citrinul fals se obţine prin coacerea ametistului sau cuarţului fumuriu.

Acvamarinul se imită prin folosirea unui spinel sintetic fabricat prin fuzuine la flacără.

Surse: Mircea-Dragomir Andrei, Heinz Karl – Pietre preţioase fine ornamelntale, perle

Judith Crowe – Ghidul pietrelor preţioase

Corina Ionescu – Pietre preţioase, semipreţioase şi decorative. Dicţionar enciclopedic ilustrat

La Targ pentru Prima Oara

July 25th, 2010

cristinacristea

Stiu ca multora dintre voi va este teama sa participati la targuri. Pentru ca ne place mai mult sa creem decat sa vindem, asa-i?

Pentru ca nu ne simtim confortabil cand incercam sa convingem pe cineva sa ne cumpere creatiile.

Cu toate acestea, sfatuiesc pe toti artistii sa participe la cel putin 5 targuri. Daca dupa 5 targuri realizati ca nu va place, nu trebuie sa mai mergeti.

De ce este atat de important sa mergi la targ? Pentru ca la targ interactionati atat cu potentialii clienti cat si cu ceilalti artisti.

Ai atat de multe de invatat! Este o experienta pe care nu o poti dobandi nicaieri altundeva.

.

Anna si Maria au participat pentru prima oara la targul ” Targutu’ Vintage iese in strada” din Cluj. Ma bucur ca le-a placut!

Le las pe ele sa va povesteasca cum a fost:

Anna is Beading:

Am o veste, poveste. Am fost la targ primul meu targ. Nici nu stiu ce sa va spun, dar hai sa ma straduiesc sa va povestesc putin.
Am primit joi un mail de la o persoana pe care nu o cunosc si, desi parintii mi-au zis sa nu vorbesc cu strainii, am deschis mailul si l-am citit. Era o invitatie la un targ de vintage, pentru 2 zile, sambata si duminica. In prima faza am fost extrem de surprinsa, ma intrebam cum a ajuns mailul la mine. Stiu persoana respectiva? Urmatorul gand: e cineva de pe forum, a vazut ca sunt din zona Clujului si a zis ca imi trimite o invitatie, verific forumul, nimeni nimic la capitolul targuri, asa ca dupa multa vreme de intrebari n-am ajuns la nici o concluzie.
N-am fost in viata mea la un targ ca vanzator, nu stiam cu ce se mananca, scria in mail ca ziua de confirmare era joi, chiar ziua in care am primit mailul, deci situatia mi se parea foarte complicata.
Am mai facut o incercare de-a afla de la cine am primit mailul si i-am scris Mariei, sa o intreb daca ea a primit invitatia. Nu stia nimic, nu primise nici un mail si in raspuns ma incuraja sa ma duc. Eu!!! sa ma duc, singura!!!, eu care sunt incepatoare in ale margelitului ? No way!

Asa ca joi, cam toata ziua, m-am straduit sa o conving pe Maria sa vina si ea cu mine la targ. I-am lasat timp de gandire si ma bucur ca s-a hotarat si a venit. Joi si vineri au fost zile de foc, pentru mine cu siguranta, si cred ca nici Maria nu a dus-o mai bine.
Cristina, mii de multumiri pentru lista ta cu ce ar fi bine sa ducem cu noi la targ, a fost super utila, am urmat-o pas cu pas, am avut si agende, ne-am facut si carti de vizita si o incercare de banner si uneltele si margicile cu noi, cam tot.
Si cum a fost la targ? Pai, a fost interesant, o experienta pe care e fain sa o incerci. Am primit si laude si incurajari si comenzi de facut pe loc, am dat si multe carti de vizita si foarte multa lume ne-a intrebat unde avem magazin. Am avut vreme frumoasa (cu mici exceptii, a venit furtuna duminica si le-am strans pe toate in mare graba) si vanzari, ne-am scos cheltuielile si am facut si ceva profit.
Eu sunt de parere ca a meritat sa iesim la targ. E drept ca am avut parte si de oboseala multa, si ne cam trebuie o saptamana sa ne revenim, dar a meritat iesirea. E bine sa stii cum te vede si te percepe publicul si sa vezi ce trece si ce e apreciat din ceea ce muncesti.

Maria’s Handmade

A! O adevarata aventura, targul asta!
Si un adevarat tur de forta as indrazni sa zic, mai ales avand in vedere ca pregatirile propriu-zise le-am inceput vineri .
Ma bucur ca intr-un final m-am hotarat sa ma “urnesc” si eu din loc si sa particip.
A fost o experienta foarte faina, am prins o vreme excelenta (am avut parte si de un final “glorios” cu vand puternic si furtuna pornita dintr-o data) lume multa, oaspeti de seama care ne-au tinut companie si de care ne-am bucurat .
Ce mai… eu zic ca a fost o “iesire” foarte reusita si… abia o astept pe urmatoarea .

.

Anna: Ne-am straduit si ne-am stresat sa fie standul cat mai placut si atragator.
Cand am ajuns la Cluj, aveam amandoua niste emotii mai ceva decat la examenele grele din facultate. Si cand ne-am intors acasa avem impresia ca suntem plecate de multa vreme.
Sper ca pe viitor ne vom mai mobiliza si vom mai paticipa si la alte targuri.
Si sper sa ne dati si voi vesti din astea ca ati participat la targuri.

Ace din argint cu bila – Confectionare

July 24th, 2010

cristinacristea

.

Inainte de a incepe acest tutorial, as vrea sa va atrag atentia asupra unor aspecte foarte importante:

Va rog fiti foarte atenti cand lucrati cu torta si cu focul!

Luati-va toate masurile de precautie necesare.

.

Materiale necesare:

- O torta normala, poate fi chiar si torta pe care o folositi la creme brulee.
- O penseta speciala pentru bijuterii sau un cleste.
- Sarma de argint de 0, 8 mm sau 0,6 mm
- Pila
- Un container (poate fi si un pahar de unica folosinta)
- Solutie pentru curatat argintul

Instructiuni:

Pasul 1. Se taie sarma de argint in bucati de 40 mm fiecare.

Se aprinde torta. Torta mea prezinta un suport ceea ce-i permite sa stea singura, nu este nevoie s-o tin eu. Prindem cu penseta (sau clestele) unul din acele pe care le-am taiat.

Tinand-ul perfect vertical, punem capatul acului in flacara, si metinem cateva secunde, pana observam ca se formeaza o bila.

Este posibil ca la inceput bilutele dvs. sa nu iasa perfect egale, dar sunt sigura ca in viitor, va veti descurca mai bine.

.

Pasul 2. Imediat ce biluta s-a format, introducem acul in containerul cu apa rece.

Continuam sa lucram si cu restul de ace.

Pasul 3. Observam ca acele noastre sunt de culoare aproape neagra. Se intampla acest lucru din cauza ca focul a oxidat argintul. De aceea este necesar sa le curatam cu o solutie “tarnish remover”, speciala pentru argint sau aur.

Dupa curatare, cu ajutorul piliti capetele acelor.

Si… Voila!!! Acele sunt gata pentru a le folosi in superbele dvs. bijuterii!

Mult succes!

Cum ne alegem numele pentru mica noastra afacere?

July 23rd, 2010

cristinacristea

Cateva Idei

.Gasirea numelui poate fi complicata.

Unii artisti isi pastreaza numele lor, dar majoritatea doresc sa gaseasca un nume original care sa ii reprezinte.

Acest articol este o continuare. Aici gasiti prima parte.

.

Sper ca micul ghid de idei de mai jos sa te ajute sa il gasesti cat mai usor:

.

* Ia o hartie si enumera toate calitatile creatiilor tale intr-o lista. Gaseste cat mai multe sinonime posibile ale acestor calitati. In alta lista scrie si detalii despre stilul tau. Tradu-le pe toate intr-o limba straina care iti place si analizeaza cum suna.

Joaca-te cu combinatii si variatii ale sinonimelor si caracteristicilor gasite, pana gasesti ceva care te atrage cel mai mult. Pe acelea trece-le pe o lista separata si analizeaza-le.

.

* Numele gasit trebuie sa fie placut si altora, deci cere parerea prietenilor si a familiei, ei vor fi intotdeauna sinceri si directi. Vei vedea ca lista se va micsora la fiecare pas.

.

.* Este foarte important ca numele tau sa fie unic, sa nu-l mai aiba si alt creator. Pentru a te asigura ca este singurul, cauta-l pe Google.

* Numele ales trebuie sa fie din doua, maximum trei cuvinte (eventual bi- sau trisilabice), pentru a fi retinut usor. Cu cat este mai original in denumire si mai melodios, cu atat va fi retinut si remarcat. Poti apela la exercitii de stil si jocuri de cuvinte, anagrame etc. Incearca sa nu fie nici prea sobru si pompos, nici prea jucaus, sa nu para neserios.

Povestea Ralucai, a.k.a. Margeluta de Cristal

.

.Dorinta de a crea bijuterii s-a nascut dintr-o joaca. Aveam chef sa fac ceva in timpul liber, sa ma exprim intr-un fel, sa ma relaxez dupa o zi de munca.

Cand am inceput sa fac primele perechi de cercei, nici prin cap nu-mi trecea sa le vand, insa au inceput prietenele si colegele de serviciu sa le remarce, sa ma intrebe de unde si cum le-am facut, sa imi ceara o perche la fel, apoi o pereche altfel, personalizate, pana cand m-am trezit ca faceam bijuterioare pentru altii si cu un mic profit pe deasupra.

Am continuat sa experimentez, am descoperit cristalele Swarovski, margelutele taiate perfect de care m-am indragostit. La insistentele familiei am luat in considerare sa creez si sa vand cercei in perioada martisorului, in 2009. Impreuna cu familia mea am organizat doua mese cu vanzare in Bucuresti, langa un parc renumit din capitala, pentru care am obtinut autorizatie de vanzare martisoare. Doar ca ale mele erau bijuterii mai mari sau mai mici, din margelute de nisip, din margele de sticla si bineinteles, din Swarovski. Tot in perioada aceea incepusem sa descopar blogurile, platformele de socializare gen Facebook, Twitter, etc. Mi-am facut blog mai mult ca sa pastrez pozele cu ceea ce creasem si eventual pentru ca prietenii sa vada noutatile oricand doresc. Mi-am luat in graba denumirea de “Margeluta de cristal”, in parte datorita faptului ca tot timpul vorbeam de “margelutele” mele si incepuse lumea sa-mi spuna “Margeluta”. Adaugirea “de cristal” era perfecta pentru bijuterioarele din Swarovski. Martisorul a fost un succes pentru mine.

.

De atunci am crescut incetisor, cu pasi mici, pe care si astazi continui sa-i fac. Am descoperit margelele de lemn, de acril, de lampa, de sticla ceheasca etc. Am descoperit lutul polimeric. Alta dragoste. M-am jucat cu lutul si continui sa il descopar. Creez modele vesele, colorate, simple sub forma de brose, cercelusi, coliere. Mi-a crescut incet-incet si blogul. Am inceput sa ma mai experimentez, am descoperit materiale mai bune, am descoperit tutoriale pe internet, am descoperit lucrul cu sarma, tehnici de weaving (pe care inca nu le-am incercat), am descoperit alte creatoare ca si mine mai mult sau mai putin dezvoltate, toate avand in comun pasiunea pentru bijuterii hand-made. Am inceput sa prelucrez pozele sa fie mai aproape de realitate si, bineinteles, mai atragatoare. Am intrat pe forumuri de profil si am invatat enorm din schimbul de experienta cu colegele de breasla. A venit momentul in care ma gandesc la margelute mai putin ca la un hobby si mai mult ca la o mica afacere. Astfel ca numele meu vechi, de care ma atasasem atat, nu mai era valabil. Cum sa ma numesc “Margeluta de cristal” cand lucram cu fimo? Cand lumea imi cerea brose in forma de floarea soarelui sau cercelusi colorati din lut?

M-am gandit sa ma redefinesc. Am cerut astfel ajutorul colegelor de pe Forumul CDB printr-un concurs de idei. Timp de o saptamana le-am provocat sa-mi gaseasca un nume care sa cuprinda lumea bijuteriilor mele, fara sa fie legat de materialele cu care lucrez. Am primit 17 idei minunate, pentru care le multumesc si acum. Premiul l-am acordat prin tragere la sorti, pentru ca nu am putut sa aleg una singura. Greul abia acum incepea. Orice nume gaseam imi placea pe moment, dupa care ii gaseam un cusur: ca e prea serios, ca e prea jucaus, ca e prea greu de pronuntat, ca e prea lung, ca e prea usor de uitat etc. Am inceput sa fac liste. Am scris cuvinte care imi descriau munca si am brodat in jurul lor, imi ieseau nume complicate, lungi, greoaie. Am incercat sa respect niste principii de baza: sa fie un nume simplu, scurt, usor de retinut, cuprinzator. Ceva care mai tarziu sa poata fi transformat intr-o afacere, ceva care sa mearga la orice, care sa nu ma limiteze doar la margele (ce-ar fi sa ma apuc de crosetat maine? alt nume?). Nu a fost munca usoara. Timp de o luna de zile gaseam in fiecare zi cate o alta idee, o adaugam pe lista si apoi incepeam sa-mi stresez prietenii: “cum ti se pare? cum suna? de ce nu-ti place? cum ai vrea sa fie?” Primeam cateva impresii negative, taiam de pe lista, treceam la urmatorul. Reveneam la altele mai vechi, le puneam alta palarie si incercam din nou. Si tot asa. Pe sistemul “trial and error”. Ce conta daca imi placea mie, dar altora li se parea urat? Sau il asociau cu ceva negativ?

.

Intr-un final am reusit sa gasesc ceva: M Boutique. O sa radeti, stiu. Dupa atatea incercari de nume care mai de care mai pompoase, mai pline de imaginatie, de poveste si de “glamour”, eu ajung la M Boutique? Dar a fost numele cu cele mai multe pareri pozitive (sau s-or fi saturat prietenii mei de mine).

Boutique reuneste tot ceea ce as putea sa creez daca imi pun mintea: bijuterii, hainute, decoratiuni, mici obiecte care infrumuseteaza viata.

M-ul este bineinteles de la Margeluta. Cum sa renunt la numele care mi-a fost asa de drag timp de aproape doi ani? Numele dupa care a inceput lumea sa ma cunoasca si sa ma apeleze… Pana la urma m-am identificat cu Margeluta si stiu ca asa voi ramane. Doar ca am periat-o putin si i-am data o fata mai comerciala.

Acum lucrez la noua imagine. Urmeaza sa schimb blogul si, eventual, sa fac un magazin online. Urmeaza sa imi creez un logo (iar vor avea de furca prietenii si familia, fara impresiile lor cum as putea trai oare?) si un banner potrivit. Margeluta e semnatura mea pe articolele scrise si pe creatii, dar mai mult este acolo ca sa-mi aminteasca de unde am plecat, cine am fost la inceput cand imi scapau margelutele printre degete si ma jucam cu ele ca un copil.